Elisabeta Iosif: „O nouă carte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga“

„Percep destinul meu ca pe un dar divin, fiindcă mi-a dat Dumnezeu puterea comunicării”.

Acest volum de Zoe Dumitrescu -Busulenga („Contemporanii mei . Portrete” ) ne dezvăluie o personalitate fascinantă, care nu a avut doar darul comunicării, ci şi pe acela de „stăpân al cuvântului scris”, de cărturarul dublat de criticul riguros, cu o severă vocaţie a scrisului, pe care a conştientizat-o mai târziu, mai ales în talentul de portretist. Pentru că, portretele realizate de cercetătorul Zoe Dumitrescu – Buşulenga, modelul de scriitor,  sunt de fapt, ceea ce nu a încetat să ne ofere: modelul de intelectual, preţuit şi trecut în universalitate.

M o d e l u l ,ca valoare universală, are în volumul „Contemporanii mei” o semnificaţie aparte.

Opera sa nu a avut o evaluare exhaustivă. Portretele din „Contemporanii mei” sunt înmănuncheate în volum ,fiind rodul unei investigaţii competente, minuţioase realizată de editoarea cărţii, doamna Elena  Docsănescu,  „pentru păstrarea memoriei şi editarea operei celei ce a fost Zoe Dumitrescu-Buşulenga, preocupare foarte veche, un proiect al doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga”, în care şi-a dorit realizarea unei culegeri de „Portrete”(2002), consacrate unor personalităţi pe care le-a cunoscut şi preţuit, carte care putea constitui „modele” pentru noile generaţii….gândindu-se la un volum, care să completeze seria de modele vrednice de luare aminte pe scara valorilor etice”. Dar arhiva sa a oferit şi „un material inedit de mare semnificaţie, care s-a inclus, în parte, în acest volum de aproape 50 de modele, din care 10, portrete inedite”, cum afirma doamna Elena Docsănescu în investigaţiile sale, studiind arhiva în ultimul timp, descoperind scrisori, manuscrise, de o valoare inestimabilă. >>>>

„Nu voiam să vă scriu, voiam să vă văd….Cred profund în misiunea dumneavoastră românească şi universală, în măsura în care ţara noastră are o chemare (vocaţie) spirituală, spre universalitate, depăşind limitele istoriei şi ale vicisitudinilor ei. Sunteţi pentru mine şi pentru noi, domnule profesor, o chezăşie nouă a ceea ce putem da lumii şi pe planul gândirii, nu numai pe acela al creaţiei artistice. Şi tinerele noastre generaţii trebuie să înveţe să vă cunoască, treptat, pentru înţelegerea permanenţelor româneşti” …Acest fragment de scrisoare neexpediată, adresată lui Mircea Eliade ce apare în volum, scrisoare reprodusă după manuscrisul aflat în arhiva Zoe Dumitrescu-Buşulenga este rodul unei minuţioase cercetări din partea editoarei volumului, doamna Elena Docsănescu, fiind una dintre descoperirile din arhivă, volumul dăruindu-ne şi alte note inedite, în premieră.

In volum ni se vorbeşte si despre modelul Enescu aflat printre „oamenii pe care i-am iubit cel mai mult” despre geniul lui Brancuşi ,cu un  regret „pe care nu l-am cunoscut personal”, despre vocaţia de istoric a lui Nicolae Iorga, despre sacru si profan la Sadoveanu, face portretul scriitoricesc al înţeleptului Gala Galaction, cu înfăţişarea tolstoian-monahicească, ni se prezintă viaţa şi opera exemplară a părintelui Dumitru Staniloae, portretul pilduitor al Prea Fericitului Patriarh Teoctist, ca şi portretul de neegalat al colegului sau de catedră, criticul şi artistul George Călinescu, „unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali din istoria culturii româneşti moderne”.Şi exemplele pot continua, dar lăsăm cititorii să le descopere în acest volum „Contemporanii mei” ce cuprinde personalităţi de peste o jumătate de secol, – o ediţie elaborată în cadrul „Fundaţiei Credinţă si creaţie – Maica Benedicta”,constituită la Mănăstirea Putna, pentru păstrarea memoriei şi editarea operei celei care a fost Zoe Dumitrescu-Buşulenga – fundaţie constituită şi prin strădania nepoţilor săi, familia Radu şi Rodica Marinescu şi a nepotului de soţ al doamnei Zoe, bizantinologul  Nicolae- Şerban Tanaşoca.

Volumul „Contemporanii mei” stă sub semnul unei adevărate profesiuni de credinţă despre menirea creatorului, a geniului culturii româneşti. Este un pelerinaj al cunoaşterii unor valori ale timpului, care, ca şi mitul,  „furnizează modele pentru conduita umană” conturând firesc  o personalitate universală.

Este modelul unui scriitor ce a ars ca o lumânare până la sfârşit. Dar Maica Benedicta s-a dus puţin să-şi înmoaie condeiul în creaţia cerească, într-o clipa de răgaz universal sau poate „într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii”…

ELISABETA IOSIF

10 septembrie, 2008

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: